Parpanghel, 11 ani

Născut și crescut într-o șatră de la marginea unui oraș, Parpanghel a învățat încă de la o vârstă fragedă să se descurce pe cont propriu. Pe lângă istețime și ageritate, el are și un talent deosebit la muzică. Cel mai mult îi place să cânte noaptea în fața focului. Bunicul lui a fost un lăutar vestit. De la acesta a moștenit vioara și cântecele memorate după ureche. Criticul său cel mai aprig este iapa Puica; când îi place o melodie își ciulește urechile și rânjește, când nu, se întoarce cu spatele și ignoră prestația. Visul lui Parpanghel este să ajungă un mare violonist și să demonstreze că barierele sociale nu reprezintă o piedică în a deveni un om bun.